Cum prostim poporul?

Posted by: RaRo on: 18 ianuarie 2011

• In: Oameni și oameni
• 6 Comments

Păi „cu televizorul”.

Toate isteriile generate, de-a lungul timpului, de diversele filme și seriale la „modă”, m-au cam lăsat rece. Recunosc, am fost curioasă să văd ce e cu biata Isaura și mai veneam în casă să nu ratez Dallas-ul. Dar eram „flămândă”, comunismul cenzura cam tot și nu aveam alternative (în afară de lacrimogenele indiene și filmele românești propagandistice – care acum mă amuză).

Am trecut neatinsă de telenovelele sud-americane care țintuiau gospodinele pe canapea cu goblenul în mână.

Am reușit să scap nevătămată de telenovelele românești, în special de cea cu țiganii (scuzați-mă, dacă e cazul, că nu știu numele). Era la „mare modă” după ce am născut și (aproape) toate mămicile care-și plimbau pruncii în parc trăiau adevărate drame alături de personajele principale. Ciudat e că, în ciuda empatiei arătate, tot xenofobe au rămas și-și trag repede copiii de lângă cei mai colorați.

Acum aud alta: „mă duc să mă uit la coreeni”,  „repede că încep coreeni”.

Am căutat și am aflat: „coreenii” e o altă telenovelă. Nu sud-americană, v-ați prins deja, ci sud-coreeană. Scuza celor care o urmăresc și nu vor să fie etichetați drept telenoveliști: „e despre un doctor”. Hai marș! Poate fi și despre un academician-doctor-inginer, tot aia e.

Întrebarea pe care mi-o pun, ținând cont de antecedente, e: Va urma o serie de copii (viitori stâlpi ai societății) pe buletinele cărora va scrie Kim, Choi, Tae-so, Yu-hwa, Kum-wa?!

Etichete: filme