Eu sunt RaRo

Mama lui de noroc!

Posted on: 2 Februarie 2011

Aud foarte des, în ultima vreme, oameni plângându-se de bani, de lipsa unui loc de muncă etc. Și remarci de genul: „ăla sigur fură de-i merge așa bine”,  „s-a angajat pe pile”,  „ce, ăsta-i salariu?”, „biata fată, a terminat 2 facultăți și nu se poate angaja” etc.

Știu că e greu și că majoritatea angajatorilor bagă drept scuză: „e criză”.  Problema e cu cei care se plâng și nu-s conștienți de cauze. Așa că voi (încerca) da câteva exemple.

Cazul 1

Ea, acum la vreo 26-27 de ani, s-a măritat imediat ce-a terminat liceul. S-a înscris la o facultate, între timp a rămas însărcinată. A terminat facultatea printre schimbat de scutece și gătit, spălat, călcat – nu că ar fi neapărat un lucru rău.

A stat primii 2-3 ani acasă cu copilul, apoi a început, timid, să-și caute de lucru – asta însemnând că si-a facut un CV plus conturi pe site-urile de recrutare. Evident, fiind licențiată, a aplicat pentru posturi bunicele că, na, nu degeaba a făcut o facultate.

Nefiind chemată la interviuri sau fiind refuzată ori oferindu-i-se salariu mic, a început să se plângă cu „postul s-a dat pe pile”,  „ce, ăsta-i salariu pentru om cu facultate?”. Omițând că nu a lucrat niciodată și nu are experiență, că orice actual director a pornit de jos – știu că e posibil să existe și excepții.

În continuare e casnică, poate a lucrat câteva luni ca vânzătoare, și cv-ul ei e alb la rubrica „experiență profesională”, dar se plânge și susține că ea nu se angajează pe câteva sute de lei.

Ce urmează? Păi tot stat acasă, văicăreli, 30-40 de ani în curând și nimeni care s-o mai angajeze pe un post călduț.

Cazul 2

Ea/El, absolvent de facultate, lucrând la stat, adică bugetar. Poate s-a angajat pe bune, poate a avut tata o cunoștință datoare la Primărie, cine știe?

Lucrează de 10 ani în același loc, salariul a mai crescut, a mai scăzut, dar banii sunt puțini. Mai ales dacă are un copil de crescut. Se plânge că nu-i ajung banii, însă nu-și caută alt loc de muncă. Normal că nu-i place la patron unde la ora 4 nu poate rupe ușa.

Ce urmează? Ieșit la pensie din același loc, o bătrânețe plină de lipsuri și văicăreli de genul: „politicienii fură”, „am muncit o viață și nimeni nu-mi respectă munca” etc.

Cazul 3

Ea/El, copil ținut de părinți în puf – atât cât și-au permis, nelăsat să-și ducă farfuria în chiuvetă, trimis la facultate, întreținut în facultate, eventual în 2 facultăți, să învețe mai multe. Evident, fără să aibă serviciu în timpul facultății, că e grea cartea asta.

Termină școala, are deja 22-23 de ani, mai stă 1-2 ani acasă – la părinți și pe banii lor – apoi se angajează pe un post sub pregătirea lui/ei. Și încep văicărelile: „biata fată/bietul băiat, a terminat 2 facultăți și nu se poate angaja”, „n-are noroc”…

Ce urmează? Ori devine bugetar frustrat de salariul mic, ori se apucă de vândut ziare, ori se deșteaptă și se angajează, de jos, într-o companie cu posibilități de promovare. Dacă-l duce mintea…

Mai sunt și alte cazuri:

  • oameni care au făcut o facultate și au plecat în alte țări la munca de jos, apoi – pe la 30 de ani – s-au întors în România și nu se pot angaja din aceleași motive de experiență lipsă;
  • femei care au stat 2-3-4 ani acasă în CIC, postul vechi s-a restructurat, cerințele s-au schimbat și nu mai fac față, dar nu iau în calcul reconversia profesională;
  • oameni fără studii superioare care n-au muncit niciodată – în special femei – și care acum se plâng că salariile-s mici și nu se duc de-acasă pe aceleași câteva sute de lei.

Scriam într-un alt post că sunt empatică deseori. Dar, din fericire, îmi și trece repede dacă și când văd cine se plânge.

Eu am muncit de pe la 18 ani și jumătate. Primul meu salariu, in 1997, a fost de 300.000 lei vechi. Din ’99 până în 2001 am câștigat mult prea bine pentru vremurile alea. La sfârșitul lui 2001 am ajuns la 4.000.000. Apoi la 5.000.000. Apoi am crescut iar.

Nu m-am plâns niciodată de muncă și de salariul mic. Când mi s-a părut că nu sunt recompensată cum trebuie, am cerut mai mult. Când nu mi s-a dat, mi-am căutat alt loc de muncă. Când am considerat că în provincie sunt limitată, am venit în București. Nu i-am considerat pe alții vinovați pentru eșecurile mele. Nici datori să-mi ghicească gândurile și nevoile.

Admir oamenii inteligenți, muncitori, inventivi, tenace. Consider că ești ceea ce ești datorită ție sau din vina ta. Succesul și/sau eșecul ți se datorează în cea mai mare parte. Nu arunca vina pe ghinion ori noroc. Și nici nu spera în ajutorul divin. Acatistele plătite pe la „n” biserici vor băga bani în buzunarele popilor, nu-ți vor aduce brusc și din senin bunăstarea mult-visată.

Degeaba ai terminat una sau mai multe facultăți dacă nu ai lucrat nici măcar 1 zi în viața ta. Nici un angajator nu te va aștepta/primi cu brațele deschise doar pentru că ai o diplomă. Un om fără experiență înseamnă o cheltuială în plus: cursuri plătite sau un alt angajat luat de la munca lui pentru a sta de curul tău să te îndrume/învețe.

Înainte de a-mi umple frigiderul, ia de meditează la ce am scris, la exemplele oferite.

Anunțuri
Etichete: ,

14 răspunsuri to "Mama lui de noroc!"

Tot ce zici tu se aplica in Romania.
DAR, nu ar trebui sa fie asa. O diploma ar trebui sa insemne ceva.

Problema majora este de fapt in acordarea de diplome pe ochi frumosi. Prin strainataturi nu oricine are facultate. Ba sunt mai putini cei cu facultate decat cei cu.

Imi zicea o prietena ca din clasa baiatului ei (25 copii) doar ea si inca 2-3 mamici au studii superioare.

Am scris si eu de mai multe ori despre degradarea sistemul de invatamant superior, dar atata timp cat universitatile inseamna spalare de bani nu se va rezolva nimic…

Si o mica completare.
O facultate serioasa nu ar trebui sa iti lase suficient timp sa muncesti. O facultate serioasa scoate untul din tine.

Am muncit si eu din anul 2, dar recunosc ca nu m-am strofocat enorm cu facultatea. Dar am vazut ce inseamna invatamant superior afara si trebuie sa faci niste eforturi supraomenesti ca sa poti si termina si tine si un job.

Alina, există job-uri part-time pentru studenți. Și se poate, crede-mă.
Nu poți avea pretenția că ieși din facultate știind tot ce trebuie pentru a fi angajat. Nu poți cere fără să oferi.

Trebuie sa ai pretentiile unui proaspat absolvent. Nu mai mult.

Personal, desi eu am facut-o, nu sunt de acord cu munca in timpul facultatii. O facultate buna cere mult timp.

Sunt si studenti care trebuie sa munceasca pentru a se intretine. Cu ei ce facem?

P.S. Cunosc exemplu. Life is tough.

mi se pare ca e o viziune mult prea romaneasca partea cu lucratul in timpul facultatii. am avut ocazia sa fac cativa ani de facultate si in romania si in afara si e o diferenta enorma de mentalitate.

in romania facultatea e folosita numai pentru diploma si nu pentru ce ai putea invata de la ea. d-aia ies si multi dobitoci cu diploma (am avut destui colegi care veneau la facultate doar la examen si copiau tot si daca ii intrebi ce au invatat din facultate habar n-au. dar ei sunt ingineri!).

in germania (unde am studiat), facultatea e ca sa inveti ceva din ea. exista saptamani/luni speciale in anumiti ani in care studentul trebuie sa faca practica la o firma pentru a-si da un pic seama cu ce se mananca munca. lucrarea de diploma se face ori la o firma ori intr-un proiect de cercetare organizat de facultate, adica nu de capul tau ca in romania. totul tocmai pentru ca studentul sa nu munceasca in paralel cu studiile, pentru ca nu merge. nu poti sa faci totul la fel de bine, trebuie sa fim realisti.

si aici nimeni nu se asteapta ca dupa ce iti termini studiile sa ai deja experienta de munca, chiar ar suna dubios daca ai spune asa ceva. asta e o aberatie romaneasca. cred ca trebuie sa invatam sa apreciem un om care chiar a invatat ceva, nu unul care flutura o diploma luata la misto, seara dupa ce termina de lucrat la firma.

Andreea, din ce am mai discutat cu alții, e diferență între facultățile de la noi și cele de-afară.
La noi nu înveți mai nimic, e-adevărat că depinde mult și de specializare. Ca să nu mai zic de practica care nu se face. Rezolvi ușor cu multe firme să dea cu ștampila și pixul cum că ai fost la ei timp de 2 săptămâni, când tu ai fost doar 1 dată.
Ca proaspăt absolvent care nu a lucrat nici măcar 1 zi și care, poate, nici săptămânile de practică nu le-a respectat, cum de ai așteptări așa mari? De ce refuzi să te angajezi întâi pe un post mai prost plătit?
Pe mine mă seacă inconștiența asta și dorința de a câștiga bani mulți fără a fi capabil să faci ceva sau fără să faci ceva.
Ca să nu mai spun că, de când cu facultățile cu taxă, plus cele private, toți imbecilii îți flutură diplomele pe sub nas. O Știu pe una, analfabetă rău, care s-a apucat de sociologie la peste 30 de ani. Prima facultate, evident. Nu știe să scrie, nu știe să vorbească. Merge la examene și gata. Va fi pregătită la terminarea facultății să ocupe un post cu responsabilități și bine plătit? Eu zic nu, ea, probabil, se va căina că îs angajatorii hoți.

Da, dar problema nu e ca aia cer, ca idioti care o sa ceara o sa existe mereu, ci ca sistemul permite asemenea aberatii.

Sistemul de invatamant superior ar trebui curatat de la radacina, dar cine, cand si unde?

@raro, da pretentiile nejustificate sunt alta treaba. tine oarecum de gandirea comunista unde fiecare primea un serviciu caldut indiferent daca stia ceva sau nu.

[…] comentam la raro legat de mentalitatile romanesti si germane legate de studii si pentru ca mi se pare ca lenea romanului este o urma comunista adanc impregnata, am stat sa ma gandesc cam cu m-a influentat pe mine comunismul. desi am trait numai 6 ani in comunism, cred ca nici perioada imediat urmatoare nu a fost chiar foarte diferita si am apucat sa constientizez multe “ticuri” comuniste in jurul meu (da, inertia ne omoara!). […]

Sefa mea a curatat camere de hotel 4 ani si primea 2 lire pe camera ca sa nu spun ca este absolventa de Cambridge. A urcat in 10 in pozitia in care este si gagica inca se specializeaza pe banii ei la cursuri si conferinte pentru ca trebuie sa fie in pas cu tot ce apare nou in marketing. E dura, pune osul la treaba cot la cot cu angajatii si nu admite bullshituri dar in acelasi timp nu ne cere nimic din ce ea nu ar fi capabila sa faca DAR ea angajaza tineri absolventi pt ca nu au cum sa capete altfel experienta in domeniul in care s-au pregatit si da sunt platiti ca junior without experience. Se numeste aici apprenticeship. E adevarat stam dupa ei, indreptam greseli dar eu zic ca timpul pierdut acum o sa fie recuperat cand au sa fie fully trained. Asa ca ai si nu prea dreptate RA. Toti cer experienta dar nimeni nu angajaza tineri sa le dea o sansa sa capete experienta. Nu ai cum sa faci ceva daca sefu te tine maturator 5 ani ca deh pt aia te-a angajat numa. Companiile mai tb sa si investeasca si sa piarda un pic pentru a creste productivitatea in viitor dar sincer nu vad asta prea curand in Ro unde Patronu’ tb sa mearga in Bamboo si sa aiba nush ce masina ca deh e patron. Tb sa investesti dc vrei sa ai si timp si bani. Zic numa….

Luminița, e normal să am și să nu prea am dreptate. Pentru că sunt importante mai multe aspecte. Ca să explic cum trebuie și fără a lăsa loc de interpretări, ar fi fost necesare multe pagini.
I-am vizat pe cei care nu știu să facă nimic și, neținând cont de asta, au pretenții mult prea mari. Au senzația că totul li se cuvine pentru că flutură o diplomă.
Și companiile din România investesc în angajați, deși poate mai puțin ca în alte țări. Dar trebuie ca angajatul să dovedească că merită asta. Nu spun că nu există patroni imbecili și politici (și mai) imbecile. Dar… Dacă ești capabil și dispus să înveți mai mult, ai șanse mari să reușești.

Problema in Ro este ca nimeni nu vrea sa ne mai traga ciubotele vorba lui Creanga.Toti vor bani daca s-ar putea din cer, fara sacriificii, sa fie ca donsoarele alea de pe la tv si imbracate si dezbracate sau ca Diaconescu ca tot fac misto de bunicamea ca se mai uita la el.Da pana si ala sta in studio pana la 3 dim si gandeste cum naiba sa mai creeze ceva suspans sa stea baba sa caste ochii.Diplomele sunt bune daca ai si invatat ceva cat ai pierdut vremea pe holurile facultatii oricum un angajator cu experienta isi va da seama daca fluturi sau nu diploma aia prin fata lui degeaba. Pacat ca cei care muncesc si merita in Ro sunt lasati la coada de fiul, fiica, fina lui X-ulescu care are alte criterii de angajare decat inteligenta, competitivitatea si munca.

[…] patroni si angajati – via VisUrât Despre noroc,facultati si munca – via RaRo Metoda de copiat – de la […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: