Eu sunt RaRo

Să n-o atingă nimeni!

Posted on: 15 Februarie 2011

Circula/ă o vorbă care suna/ă cam așa: să nu atingi femeia nici cu o floare. Dacă interpretarea ar fi nu-ți bate femeia, aș fi 100% de acord.

Sunt împotriva violenței fizice. Sunt și împotriva violenței psihice – în cele mai multe cazuri mai periculoasă decât cea fizică. Dar să detaliez ideea acestui post.

Am remarcat, des, că bărbații simt nevoia să-și protejeze femeia din dotare. Motivele nu sunt mereu aceleași. Unii își consideră femeia incapabilă să se descurce singură în anumite situații. Alții vor să-ți demonstreze bărbăția, vor s-o impresioneze pe ea cu masculinitatea proverbială a bărbaților. Deși uită asta când e vorba să ducă covoarele la scuturat, să repare chiuveta ori să mute mobila.

E clar că bărbații posedă mai multă forță fizică decât femeile – chiar dacă sunt și excepții. Însă se dau cocoși doar când sunt siguri că stârnesc admirația sexului frumos.

În cazul meu bărbatul e clar „superior” fizic: are 10 cm și peste 20 kg în plus. Dar obosește mai repede decât mine la efort fizic.

În cei 10 ani de când suntem împreună, mi-a luat apărarea o singură dată: a sărit la bătaie un bărbat beat. No, am fost mândră de el. În rest, la conflictele verbale, tace. Justificarea lui: Ai destul creier încât să te descurci singură, să termini disputa.

Întrebarea care se pune:  E cazul – ca femeie în ale cărei „forțe” bărbatul are încredere – să te simți jignită de așa-zisa lipsă de interes/implicare a masculului de lângă tine?

Mie, sincer, îmi gâdilă orgoliul. Prefer așa decât să bată pe oricine se uită la mine pe stradă, iar acasă să-mi rupă oasele ori să mă terorizeze psihic spunându-mi că nu-s bună de nimic, grasă, că gătesc prost etc. Prefer să știu că, deși nu intervine atunci când am ceva „de împărțit”, e acolo, mândru de mine și gata să mă „apere” dacă e cazul.

Poate am exagerta puțin cu exemplele. Poate nu toți bărbații care sar în apărarea femeii în public sunt altfel acasă. Poate sunt doar prea independentă. Dar îmi place ideea: pot și singură, nu sunt considerată mereu neajutorată.

Anunțuri
Etichete: ,

3 răspunsuri to "Să n-o atingă nimeni!"

Sa inteleg ca nu te-ai jucat cu Barbie printesa care statea ca toanta intr-un turn si il astepta pe Fat-Frumos sa o salveze? 😀

Ce pot să mai spun? =))

Eu toata trebusoara asta as numi-o posesivitate. Unii barbati,am avut si eu parte de un exemplar de asta,nu te lasa singura nici pan’ la toaleta unei locatii.De ce?zice el de teama sa nu-ti sara dracu’ in cale,dar de fapt,se simte mai barbat daca te insoteste,parca-si studiaza teritoriul pasind.Mai ridica si piciorul daca se impiedica si fie de-o privire.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: