Eu sunt RaRo

Of, durerea mea!

Posted on: 26 Martie 2011

Noaptea trecută, după ce am ajuns acasă și am apucat să adorm, m-am trezit – pe la 4 dimineața – cu niște dureri groaznice de mijloc: spate, stomac plus burtă. Nu au încetat în totalitate nici acum.

Am stat și m-am gândit care-ar putea fi cauza – în afară de niște probleme vechi, datând de-acum vreo 8-9-10 ani. Oricum, ideea e că:

  • nu am mâncat în oraș;
  • mâncarea de acasă e sigură și verificată;
  • nu am băut cine știe ce și, chiar dacă aș fi băut, nu văd de ce m-ar fi durut spatele;
  • nu am stat în frig;
  • termenul de curent mă lasă rece.

Deci nu m-am lămurit.

Însă m-am apucat de scris despre durerile mele cu alt scop și anume: îs curioasă care e limita suportabilității. Și dacă se pot compara durerile. Pentru că am auzit des de-alde „durerea de măsele e cea mai rea”, „numai capu’ să nu te doară” etc.

Sincer, eu cred că atunci când te doare, chiar te doare. Și nu-ți trece/nu se diminuează durerea la gândul că alte dureri or fi mai mari și mai tari. Mie, cel puțin, clar nu.

Deci: mai puțin dureros dintre toate e lipsa durerii. Corect?

Anunțuri
Etichete:

7 răspunsuri to "Of, durerea mea!"

Nimic nu se compara cu durerile „facerii”. Si da, avem niste limite mult mai sus decat credem ca putem duce.

ooh, asta e domeniul meu de un an si ceva 😀 … durerea e foarte personal interpretata. fiecare are pragul lui de suportabilitate si un mod unic de a „simti” durerea. ceea ce pentru tine e doar o mica durere, pentru mine poate fi extrem de neplacut.

e deci inutil sa te gandesti care e limita absoluta.

alina zice ca sunt durerile facerii, eu zic ca e durerea dupa ce trece efectul anesteziei. cel mai nasol mi-a fost insa atunci cand mi-a alunecat o vertebra cervicala si apasa pe nervi atat de misto incat credeam ca o iau razna si durerea in sine nu era chiar atat de mare, dar sentimentul general era extrem.

eu zic ca ajuta sa te gandesti la total altceva. de cand am atacurile de panica am observat ca singurul mod de a scapa de senzatia de durere e sa faci altceva, sa iti tii creierul ocupat. daca te gandesti ca doare, o sa doara si mai rau.

asa ca poate fi mai putin dureros si atunci cand doare, tine numai de atitudinea fata de durere.

@Andreea
La nastere e ca si cum trece un camion peste tine. Si personal nu mai reuseam sa ma mai gandesc la nimic, abia mai puteam sa respir. Dar contractiile mele au fost foarte puternice pentru ca nasterea a fost scurta.

da, te cred. nu vroiam sa sugerez ca exista durere „mai mare”. eu nici macar nu am nascut ca sa stiu cum e. ideea e ca fiecare are modul lui unic de a simti si controla durerea. daca pentru tine durerea nasterii a fost nasoala, pentru altii o „banala” durere de cap e limita suportabilitatii.

alina, ce se intampla cu blogul tau? nu imi zice ca… ca ne suparam 😛

@Andreea
Am iesit la pensie 🙂

Mda, și pentru mine orice durere e cam la limita de sus a suportabilității.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: