Eu sunt RaRo

Eu, cerșetorii și vânzătoarele de la boutique

Posted on: 8 Aprilie 2011

Nu dau bani cerșetorilor. Și nu din cauză că am văzut Filantropica. Dar motivele au oarecum legătură cu cele din film, plus că – sună a clișeu? – nu-i pot ajuta pe toți.

Inima mea împietrită se mai înmoaie în fața bătrânilor. Cum se întâmplă și aseară când am văzut o bătrânică în fața unui butic alimentar din stație.

Stătea cuminte lângă ușă, sprijinită de sacoșa mare și ponosită. Am intrat, am cumpărat  întâi o pâine, apoi am avut o scurtă conversație cu vânzătoarea de la mezeluri/brânzeturi:

Eu: Bună seara! Ce-și cumpără de mâncare tanti de-afară?

Ea (tâfnoasă): Care din ele?

Eu: Cea bătrână și mică.

Ea (și mai țâfnoasă): Ei, n-o să vă vină să credeți: piept de pui la grătar, aloe vera…

Eu: Piept de pui la grătar? Aveți așa ceva?

Ea (iritarea crește): Da, la nouă lei șaizeci!

Eu: Ok, dați-mi un piept de pui la grătar.

Ea (mirarea și furia iau locul iritării): UN PIEPT DE PUI LA NOUĂ LEI ȘAIZECI?!!!

Eu: Da.

Am plătit, i-am dat femeii și-am plecat. Am lăsat în urmă o tanti vânzătoare cu fierea pocnind și inima clocotind de furie.

Încerc să-i înțeleg nervii. Or fi la modul „aia e cerșetoare și-și cumpără piept de pui la grătar la nouă lei șaizeci?”, „cum să-i cumperi de atâția bani?!”?

Dacă cerșește trebuie să mănânce doar pâine uscată? Eventual câte-o felie de parizer ieftin?

Nu sunt pro cerșetorie, nu încurajez asta. Dar dacă oamenii îi dau bani, de ce să nu-și cumpere ce poftește? Pentru că s-ar simți lezată doamna vânzătoare de la butic? Doamna vănzătoare care – poate – nu-ți permite un piept de pui la grătar?!

Oare până unde poate merge afurisenia asta? Că nu e prima experiență cu duduile de la buticul în cauză…

Anunțuri

2 răspunsuri to "Eu, cerșetorii și vânzătoarele de la boutique"

Multa lume spune ca se castiga bine din cersit dar, totusi, ai conditia pe care o ai, trebuie sa fii mai retinut cu banii. Sigur ca mai bine isi cumpara ceva de mancare fata de cei care cersesc bani de paine si ei isi iau bautura sau tigari iar daca le dai un covrig, il arunca.

Problema vânzătoarei era că i-am luat eu bătrânei piept de pui la grătar. Pe lângă că-și lua aia frecvent.
Da, am grijă cui dau bani. Și nu dau bani, mai bine zis. I-am luat mâncare pentru că așa am dorit eu, mi-a mulțumit și a părut încântată.
Poate pierderea mea, câștigul cerșetoarei. Dar clar nu era treaba vânzătoarei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: