Eu sunt RaRo

14 minute dus-întors cu mers sprinten de gazelă. Atât a durat azi drumul până undeva unde-am avut treabă.

14 minute am văzut, pe-afară, oameni. Cam toți triști, îngândurați, cu umerii aduși în față, cu mers greoi… Mai puțin un grup de adolescente/școlărițe zglobii și ciripitoare. Și un agent de vânzări vorbind vesel și tare la telefon lângă camioneta inscripționată.

Știu și știu că viața e grea. Știu (din teorie) că greutățile vieții  lasă urme pe chip. Dar totuși: capul sus, îndreaptă umerii, scoate pieptul în față și dezmorțește mușchii feței! Poate va fi mai bine.