Eu sunt RaRo

Posts Tagged ‘copii

Am ajuns ieri întâmplător  – săru’ mâna, Alina! – pe un articol despre 2 francezi vegetarieni care riscă pușcăria pentru că le-a murit copilul. Cauzele ar fi, cică, lipsa cărnii din alimentația lor și a copilului și lipsa încrederii lor în medicina tradițională.
Citește restul acestei intrări »

Bătaia aplicată copilului în scop „educativ” e o problemă larg dezbătută. Știu că cei care-și mai altoiesc din când în când – ori frecvent – plozii caută diverse scuze și pretexte pentru asta:
Citește restul acestei intrări »

Etichete: , ,

Ești un părinte bun, perfect chiar, dacă:
Citește restul acestei intrări »

Etichete: ,

Nici nu știu de unde și cum s-o încep. Pentru că vreau să spun de copii și părinți. Despre copii aduși pe lume fără ca ei să-și fi dorit asta și despre părinți care sunt de părere că li se cuvine recunoștință veșnică pentru că au fost/sunt sănătoși clinic încât să procreeze.

Dacă ar fi începem cu începutul, ar trebui să explic – pentru cine nu știe încă – cum rămâne o femeie însărcinată.
Apoi cum decurg cele 9 luni (de amenoree) de sarcină, deși nu e mereu la fel. Trecem peste – nu-mi place să o lungesc.
Citește restul acestei intrări »

Etichete: , , ,

Astăzi a apărut fii’mea acasă cu o mare sacoșă în brațe. Pe care, cică – după spusele bonei, a cărat-o singură de la școala din apropiere. Ce avea în sacoșă? Un corn și 8 cutii cu lapte din stocul elevilor.

OMG – sau cum s-o zice! Încă nu m-am dumirit cum a intrat în posesia bunurilor. Cert este că nu mai cumpăr lapte 2-3 zile.

Morala: Dacă rămâneți în pană de lapte și pâine/cornuri, faceți rost de o copilă blondă, creață, frumoasă și tupeistă de cca. 3 ani!

Etichete: , ,

Piciorușele – na, diminutiv! – goale de copii sunt frumoase. Îmi inspiră multe, pe-ale copilei mele le mușc și-acum. Dar poza de mai jos e cam… Brrr!

Parcă e un picior rupt/smuls și ținut în palme. Eventual privit cu cine știe ce gânduri rele…

Etichete: , ,

Se știe că, până la o vârstă, copiii nu pronunță anumite sunete/litere. Fii’mea nu-l pronunță pe „R”. Uneori îl sare, uneori îl înlocuiește cu „I” dar, de cele mai multe ori, spune „L”.

Azi, la prânz, cînd am întrebat-o ce vrea să mănânce, răspunsul a fost:

Călniță cu pule.

Pronunțat cu accent pe e, adică pulé. Nu vă speriați, voia doar p-i-u-r-e. Dar a ieșit pulé.

Oricum, am făcut ochii mari amândoi – eu și tac’su – până am realizat ce zice.

Etichete: , ,