Archive for the ‘Limba noastră’ Category
H și M de România
Posted on: 2 mai 2011
- In: Limba noastră | Shopping
- 4 Comments
Nu-s mare shopping-ăreasă, deși unii oameni m-ar contrazice.
Citește restul acestei intrări »
Vream, voiam și vroeam
Posted on: 7 martie 2011
Fără să fac „pă dășteapta” – dar am verificat, toate cele 3 forme sunt corecte. Adică există verbele a vrea, a voi și – știu, pare ciudat – a vroi.
A vroi este o formă hibridă (din a vrea și a voi) și rar folosită. Totuși, atunci când e folosit, nu prea se nimerește forma corectă. Ca să nu o lungim prea mult: nu este corect eu vroiam, ci eu vroeam. Asta la imperfect. Pentru că, am remarcat, la imperfect se folosește cel mai des și, evident, greșit. Dacă vă interesează cum se conjugă a vroi la toate timpurile, click aici.
„Decât” să continuăm
Posted on: 21 ianuarie 2011
Ce ziceam ieri despre decât, că aseară am fost crunt lovita de soartă(?!). Respectiv, am auzit-o pe copila mea de 3 ani și câteva (puține) luni, zicându-i tatălui ei (la fel de șocat de cele auzite): decât am făcut baie.
Și-atunci? Să nu mă enervez? Nu pe copil, n-are nici o vină și mi-e greu să-i explic – ținând cont de vârsta fragedă – cum e cu circumstanțialele opozitionale, comparative și de exceptie. Ci pe toți imbecilii și analfabeții care nu știu să vorbească sau să pună mâna pe un DEX când au o nelămurire.
Citește restul acestei intrări »
Să aibe decât o țigare
Posted on: 20 ianuarie 2011
Temă de clasa I (după învățarea alfabetului): „Se dau următoarele cuvinte: țigare, decât, să aibe. Formați o scurtă propoziție cu ele.” Eu am reușit, hi-hi.
Mai târziu, după învățarea părților de vorbire și de propoziție, s-ar putea cere o analiză sintactică și morfologică. Dar, cum am zis, mai târziu. După ce învățăm mai multe.
Cu țigare m-am obișnuit relativ repede. Am incercat să-l consider un bucureștenism. Deși îmi zgârie încă auzul, (mă chinui să) găsesc ca scuză țigareta care ar fi putut influența pronunția. Sau nemții, cu a lor zigarette.
Citește restul acestei intrări »
Ca și cacofonie
Posted on: 20 ianuarie 2011
Nu înțeleg de ce se feresc oamenii de cacofonii. Îs chiar drăguțe, mie-mi plac. Pentru a se evita cacofoniile, s-a inventat ca și – pe care eu refuz să-l folosesc, na! Adică și-ul ăla are rolul de-a despărți cele 2 c-uri deranjante pentru unele urechi ce se vor fine și cunoscătoare.
Problema apare la oamenii care vor să pară știutori într-ale gramaticii și ortografiei limbii române. Moment în care fac abuz de ca și: ca și formare profesională, ca și-n română, ca și mărime etc.
Scumpii mei, nu vă voi corecta dacă nu veți introduce ca și-ul ăla între toate cuvintele! O voi face atunci când veți abuza de el.
Eu sunt RaRo 