Eu sunt RaRo

Archive for februarie 2011

N-am mai cumpărat mărțișoare de muuulți ani. Când eram copil-școlar – în clasele primare, cel puțin – nu mergeam de 1 Martie fără mărțișoare pentru colegii preferați și prietenii din vecini. Și, evident, mă întorceam acasă cu pieptul plin.

Deși acum nu mai „cred” în sărbători, vreau să merg să cumpăr mărțișoare pentru copilul meu. Să aibă ce oferi mâine bonei și prietenilor din parc.

Îmbătrânesc și scade cinismul?!

Eu vreau, azi mi-a cășunat. Am găsit pe 2 site-uri și mi se par cam scumpe – cca. 1000 lei. Așa că mă voi duce întâi la k-gym, să văd dacă rezist:

 

Sper ca următorul clip pus aici să fie cu mine pe post de cangur.

Facebook-u’ e cea mai tare sursă pentru materiale/idei de articole. Pe lângă încă niște forumuri, nu zic de care. De HI5 nu știu, n-am cont.

Azi am descoperit această poză – neprotejată câtuși de puțin:
Citește restul acestei intrări »

Etichete: ,

Cât de ciudat e să mergi la a doua nuntă a mamei?

 

Mă întreba zilele trecute un prieten care acum participă la a doua, evident, nuntă a mamei lui. Și a treia a ei de până acum.

Etichete: ,

Piciorușele – na, diminutiv! – goale de copii sunt frumoase. Îmi inspiră multe, pe-ale copilei mele le mușc și-acum. Dar poza de mai jos e cam… Brrr!

Parcă e un picior rupt/smuls și ținut în palme. Eventual privit cu cine știe ce gânduri rele…

Etichete: , ,

Și s-a gândit că nu e cazul să mă „chinui” eu în week-end. Așa că a făcut un pachețel:

  • sarmale;
  • piftie de porc;
  • pate din ficat de curcă;
  • prăjituri de casă;
  • murături și salate.

Cine zice că soacrele-s rele?

Etichete: ,

Am remarcat, de-a lungul timpului, că cei care nu-și permit să meargă la restaurant frecvent, comandă cam aceleași chestii când ajung să servească masa în oraș. E musai, dacă-i sărbătoare – și trebuie să fie un eveniment special – să mănânce felul 1, felul 2 și desert. Că na, nu se știe când vor mai fi serviți.
Citește restul acestei intrări »

Etichete: ,

Ar fi minunat dacă ziua ar fi mai lungă. Deși sună a clișeu, aș prefera să nu fie considerat asta.

Vorbeam cu Denisa acum ceva vreme, când încerca să mă convingă să-mi fac blog, și-i povesteam ce fac într-o zi banală. S-a mirat.
Știu și știam, de când m-am băgat în toate cele, că nu sunt o superwoman. Sunt zile în care reușesc să le fac pe toate, sunt zile în care nu. Așa că, evident, există priorități.
Citește restul acestei intrări »

Etichete: ,

Adi

Posted on: 23 februarie 2011

Continuăm cu diminutivele, dacă tot am început.

Pe fratele meu mai mic – nu frățiorul meu, da? – îl cheamă Adrian. De la început a fost strigat/alintat Adi, Aduțu, Adișor și altele asemenea. Că na, era mic, grăsun – ca bebeluș – și drăguț.

Alintul a continuat multă vreme. Cred că și-acum, când se apropie de 30, se mai găsesc neamuri iubitoare care îi zic Aduțu. Eu am rămas la Adi. Care nu e neapărat diminutiv.

Problema mea e că nu pot striga nici un purtător de numele Adrian altfel decât Adi. Indiferent de vârstă, statură, drăgălășenie…

Se acceptă?

Etichete: , ,

Unii cer like-uri pe facebook sau voturi la diverse concursuri – unele mai stupide decât altele și, evident, pentru copii/bebeluși.

Alții cer, pur și simplu, sponsorizări:

buna ,sunt admin pe acest forum pentru copii http://tu-si-eu-impreuna.forumulmeu.com si am rugamintea daca ati putea sa imi sponsorizati un concurs ca sa putem aduce mai multi membri.

Citește restul acestei intrări »

Etichete: , ,