Posts Tagged ‘filme’
Cu Oscar, cică…
Posted on: 25 mai 2011
Eu nu pun botu’ la Oscar-uri. Adică nu mă uit la un film doar pentru că e/a fost nominalizat la Oscar ori pentru că a înhățat unul sau mai multe. În general mă ghidez după review-uri, distribuție, regizor… Și-așa ajungem la Black Swan.
Citește restul acestei intrări »
Justin Bieber: Never Say Never
Posted on: 10 martie 2011
- In: Nimic-uri
- 6 Comments
„Mă leși?”, cum ar zice unii… 1.1/10 rating pe imdb. Și nu oricum, 28.857 au votat așa.
Mi-am adus aminte – azi – că-mi dăduse link bărbatul acum câteva zile. Și i l-am cerut din nou:
Citește restul acestei intrări »
„Copilării”
Posted on: 5 februarie 2011
Șocant ori ba, depinde de fiecare. Mie mi se pare doar anormal. Și nu doar din cauză că nu am o părere tocmai bună despre indieni ca nație:
Winter’s Bone (2010)
Posted on: 3 februarie 2011
Îmi plac filmele, deși merg rar la cinematograf. Prefer să le văd acasă, ca să nu mă oftic din cauza banilor dați pe bilet.
Aseară am văzut Winter’s Bone. Un film cu un buget de numai 2.000.000 de dolari și cu necunoscuți.
În ciuda celor de mai sus – sau tocmai din cauza lor – e un film excelent. Fără patetisme, fără personaje și întâmplări în plus, filmat frumos. Și dur. Aproape la fel de dur ca Requiem for a Dream – despre care voi vorbi în viitorul apropiat.
Dacă vi se pare/credeți că ați avut o copilărie grea ori dacă vreți să știți ce e aceea copilărie grea, vi-l recomand. Vă veți schimba părerea.
„Ce-aș mânca un p(iiii)eșteee…”
Posted on: 23 ianuarie 2011
Îmi plac toți: Emir Kusturica, Iggy Pop, Goran Bregovic, Johnny Depp.
Pornind de la asta:
Și continuând cu „This is a Film about a Fish”, mi-am amintit ce cele spuse (tare și răspicat) de soția unui prieten (moldoveancă – și nu o zic cu răutate) când a văzut celebrul pește la cinematograf. Adică cele din titlu…
Cum prostim poporul?
Posted on: 18 ianuarie 2011
Păi „cu televizorul”.
Toate isteriile generate, de-a lungul timpului, de diversele filme și seriale la „modă”, m-au cam lăsat rece. Recunosc, am fost curioasă să văd ce e cu biata Isaura și mai veneam în casă să nu ratez Dallas-ul. Dar eram „flămândă”, comunismul cenzura cam tot și nu aveam alternative (în afară de lacrimogenele indiene și filmele românești propagandistice – care acum mă amuză).
Am trecut neatinsă de telenovelele sud-americane care țintuiau gospodinele pe canapea cu goblenul în mână.
Citește restul acestei intrări »
Eu sunt RaRo 