Posts Tagged ‘lene’
Să sune ceasu’!
Posted on: 15 februarie 2011
Pentru că am avut treabă de „dimineață”, am pus ceasul să sune. La 10 a.m.. Da, știu, sunt enervantă.
Ce să fac dacă mă culc târziu și nu mă pot da jos din pat înainte de anumite ore considerate indecente de unii?
Se tot miră, de niște ani, un văr de-al meu – om al muncii care se scoală cu noaptea-n cap: Cum naiba poți dormi atât?
„Problema” e că nu mă întreabă la ce ora mă culc.
Totuși știu oameni care-și pun ceasul să sune și după 10 a.m.
Așa, de dimineață…
Posted on: 14 februarie 2011
Avem și noi un lucru bun in casa asta: ANARHIA. S-o păstrăm!
Asta mi s-a răspuns de dimineață când am întrebat: Strângem și noi patu’? Patul fiind canapeaua de 210/140 din mijlocul sufrageriei…
P.S. Asta în loc de alte dovezi de iubire pe ziua de azi, sâc!
Mi-e lene!
Posted on: 11 februarie 2011
- In: Lecturi | Nimic-uri
- 3 Comments
Cică:
Inactivitatea este o treabă foarte grea. Întotdeauna se găsesc mulți care se străduiesc să te pună la muncă.
(Oscar Wilde)
Problema mea e că am mult prea multe de făcut. Și m-a pocnit lenea. Da’ rău. Adică mi-aș dori să nu mai fac anumite lucruri, să plec într-un concediu prelungit etc.
Din motive de lene, plus lipsa de timp, mă bate gândul să renunț la blog. Cred ca în week-end voi lua prima pauză.
Mda, sunt cam plictisită/plictisitoare, nu? Și nu m-a inspirat Tom Hodgkinson cu al său Ghidul leneșului. Mic tratat pentru leneși rafinați.
Personajele principale:
1. O familie de la țară (câțiva km depărtare de București): tatăl – șomer, mama – șomeră dintotdeauna, fetița – la școală în clasele primare (în București). Venitul familiei: ajutorul de șomaj (încă primit de tată) și alocația de școlar a fetiței.
2. O familie cu 2 copii (2 fetițe, dacă e relevant în vreun fel): tatăl – cu serviciu (program infernal), mama – încă în CIC cu cea mică (urmând a se întoarce la muncă în curând), cea mare – la grădiniță.
Citește restul acestei intrări »
Eu sunt RaRo 