Adi
Posted on: 23 februarie 2011
Continuăm cu diminutivele, dacă tot am început.
Pe fratele meu mai mic – nu frățiorul meu, da? – îl cheamă Adrian. De la început a fost strigat/alintat Adi, Aduțu, Adișor și altele asemenea. Că na, era mic, grăsun – ca bebeluș – și drăguț.
Alintul a continuat multă vreme. Cred că și-acum, când se apropie de 30, se mai găsesc neamuri iubitoare care îi zic Aduțu. Eu am rămas la Adi. Care nu e neapărat diminutiv.
Problema mea e că nu pot striga nici un purtător de numele Adrian altfel decât Adi. Indiferent de vârstă, statură, drăgălășenie…
Se acceptă?
4 răspunsuri to "Adi"
24 februarie 2011 la 5:47 AM
Pe mama o cheamă Steluţa iar pe tata Nicuşor. Aşa scrie în buletine. Având în vedrea acestea, pe mine nu mă mai miră nimic. Dar le-am zis că îi renegam din prima zi în care făceam 18 ani dacă le-ar fi trecut prin cap să-mi pună numele Victoraş. Ai mei nu m-au alintat niciodată în nici un fel. Dar sormea, prietenii şi colegii îmi spun Vic. Se pune ca diminutiv?
Eu sunt RaRo 
23 februarie 2011 la 3:26 PM
„Adiţă” suna mai bine, dar se accepta si „Adi”. 😛 😆