Eu sunt RaRo

M-a sunat nașa azi să mă întrebe dacă vin la o cafea, așa, ca între fete. Si unde beau fetele cafele dacă nu în mall? M-am gătit repede și am purces, tot repede, spre cel mai mare mall din București. Adica AFI Cotroceni. Nu e la fel de mare ca Brent Cross din Londra, da’ mi s-a părut muuuult mai plin.

Oameni buni, cică suntem în plin sezon de reduceri și trebuie să profităm:

• să ne batem pe o pereche de jeanși, că „eu am pus prima mâna pe ei”;
• să răscolim toate coșurile cu haine șifonate și cu 70%  reducere;
• să stăm la cozi interminabile (ca la portocale înainte de ’89) la cabinele de probă;
• să ne îmbătăm cu mirosul de picioare nespălate lăsat de cea care tocmai a ieșit;
• să ne lăsăm călcați pe vârfurile pantofiorilor fără a auzi banalul „scuză-mă”;
• să-i cerem vănzătoarei de la Bata pantoful drept pentru probă (că pe stângul îl avem deja în picioare) și ea să răspundă „probați-l pe stângul”.

Cîh! N-am făcut mare lucru azi. Am reușit să mănânc o friptura la Steak House, să beau un espresso dublu cu lapte și să-mi cumpăr (la „mari” reduceri) o amărâtă de cămașă. A, și un demachiant de ochi pe bază de ulei. Boots, dacă interesează pe cineva și, tot dacă interesează pe cineva, care scoate cel mai bine de pe gene „mascara rezistentă la apă”.