Eu sunt RaRo

M-a întrebat cineva, acum câteva zile, de ce nu are copilul meu blog. Păi pentru că (încă) nu știe să scrie și să citească. Și pentru că (încă) nu-și dorește blog.

Ar fi trebuit să mă întrebe de ce nu-mi fac eu „blog de mamă”, adică un soi de jurnal. Aș fi răspuns că cei care vor să știe cum a decurs nașterea copilului și ce mai face copilul meu, mă întreabă și mă vizitează.   Oricum nu-s prea mulți. În afara de bunici, alte neamuri și prietenii cu copii, chiar nu cred că cineva e atât de interesat de subiect. Mai ales prietenii celibatari ori fără copii. Dacă mă mai întreabă una-alta, o fac din politețe sau lipsă de alte subiecte de conversație.

Așadar, dragă persoană curioasă, de asta n-are copilul meu blog.

Dacă tac’su nu e de acord cu mine, să-i facă site. Eventual în flash, că tot era la modă într-o vreme.